DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU
“Știm că oricine este născut din Dumnezeu nu trăiește o viață caracterizată de păcat, ci Cel născut din Dumnezeu îl apără, iar Cel rău nu se atinge de el” (1 Ioan 5:18)
Dragostea lui Dumnezeu este nemarginită, unică, eternă. A dat la toatele sale creature capacitatea și posiblitatea de a alege ȋntre bine si rău, fără să se preocupe da faptul că acesta, din momentul că neascultarea există in om, ar fi adus continuă tristețe si descurajare pentru el din cauza nosatră. Dumnezeu ne lasă să alegem, fară să ne lase singuri, fară să ne abandoneze la multele probleme care se prezintă ȋnainte.
El invață, conduce, sugerează, ne conduce pe calea sa, lȃsndu-ne pe nouă volanul. In special la persoanele care au devenit fii săi, vocea Ȋnvățătorului nu va lipsi. Multele sunt instrumentele pe care el le folosește ca să ne arate ceace lui îi plăcut, dar în special se servește de cuvântul său si Duhul Sfȃnt. Chiar in cuvȃntul său găsim acest pasaj în 1 Ioan care atinge pentru semplicitatea şi trasparența lui. Ne pune ȋn față responsabilități de cine ştie clar, dupa ce la citit şi chiar o singură dată, că dacă se trăieşte cu păcatul, ȋl aceptă ca ceva normal in viața de Creştin... Omul acela nu este de la Dumnezeu. Probabil nici nu l-a cunoscut, altfel, zice Ioan:'' Sar păzi el ȋnsuşi ''. Sar putea obiecta:'' Dar noi nu o să fim niciodătă perfecți ''. Și cuvântul răspunde:'' Totul este posibil aceluia care crede ''(Marcu 9.23) și :'' Eu pot totul ȋn Hristos care mă ȋntereşte ''(Fl. 4:13).
Probabil causa este alta .. Ȋl vreau?Vreau să declar serios război aceace î-mi place mie să onorez ceace îi place lui Dumnezeu? Vreau eu ce vrea Dumnezeu ori mă mulțumesc să trăiesc o întoarcere la un creștinism formal, plin de compromisuri cu păcatul? Și dăcă ar fi aşa, ce o săi spun Domnului cînd o să fiu fața-n fața cu el: că nu știam?
El este Atotștiutor, care știe orce, că nu este numai bun, da și un judecător drept ce o să-mi răspundă?
Acest verset din Ioan este pus ȋnaintea noastră ca un drum luminos de parcurs cu motivație știind că Dumnezeu nu ne cere ce nu outem să-i dăm. Dar cum se ajunge la așa o ascultare? Să ne gândim un pic care este modul de a ajunge cum spune Dumnezeu ... să nu păcatuiești? Atunci îunfruntăm problema și ne implicăm să facem ce spune Dumnezeu. Ȋn cuvăntul lui Dumnezeu, voia sa pentru noi este descoperită și ȋn anumite puncte diferența clară care sunt consecințele cȋnd trăim in fire și care sunt cele ale Duhului Sfȋnt care lucrează ȋn noi.
Dacă analizăm care sunt faptele firii păcătoase, ne găsim ȋn fața unor greșeli cum spune Dumnezeu. Iar contrar este cînd Duhul Sfînt trăiește în noi ( trăiește: să aibă casa permanentă in inima noastră ) provoacă acțiuni divine. Atunci care este concluzia: dacă in viața mea, forțăndu-mă un pic, pot să-l mulțumesc pe Dumnezeu în mod omenesc, justificăndu-mă încă de eșecurile mele care le mai fac, cu scuze bune, no să reușesc niciodată.
Carnea păcătuiește negreșit nu știu cum o să-i explic lui Dumnezeu dece nu am renunțat autnci cînd l-am conoscut pe el. Cum o să-i explic Domnului că de multe ori am declarat că sunt născut di nou, și chiar și acum am legături cu trecutul meu vechi? Am continuat să mă declar mort pe cînd trăiam? Să mă simnt curat pe cînd nu ieram? ''Ah, dar Dumnezeu mă binecuvintează orcum! '', spunem cîteodată.
Desigur '' Și dacă îi suntem necredincioși El rămîne credincios (2 Ti 2-31). Dumnezeu î-și arată dragostea sa față de noi în acesta că pe cînd eram încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi (Ro 5-8).
Dar mă întreb: o să fie mulțumit de mine? Nu, de o mie de ori nu! Pentru că odată ce am cunoscut adevărul este drept și înțălept să avem foame curăție și sfințenie, dacă nu vrem să semănăm cu biserica de Laodicia. Judecată dreaptă a lui Dumnezeu, care o să fie pentru toți, creștinul cuprins,care poate să ȋnsemne pentru noi altfel, să fim vărsați din gura sa pentru că nu suntem nici reci şi nici ȋn clocot. (Ap. 3: 14-22 ).
Să venim ȋn genunchi, să ne dezbrăcăm de noi ȋnşine, facem loc Duhului Sfȋnt lui Dumnezeu şi cȋnd Duhul Sfȋnt vine să locuiască ȋn mine, ȋntradevăr, eu nu păcatuiesc pentru că Dumnezeu nu păcatuieşte. Pot să citesc acest verset extraordinar de la epistola Ioan cu linişte, pentru că mi-am aliniat viața ȋn conformitate cu voia lui Dumnezeu, nu mai am dorintă să păcătuiesc, dar am capacitatea de a preserva eu ȋnsuşi pȋnă la sfărşit ca să nu permit diavolului să aibă loc ȋn viața mea. Să ne amintim că dacă vrem serios, este posibil pentru că:" Orce lucru este posibil la Dumnezeu " ( Mr. 10:27 ).
